Maud Kotasová a fost selectată cu proiectul ei în cadrul rezidenței artistice anuale organizate de Centrul Ceh București în colaborare cu Institutul de Artă și Teatru (IDU). Maud a petrecut mai multe săptămâni în București (august-septembrie), care s-au încheiat cu expoziția Hell is a Material, la Sandwich Gallery.
În programul dumneavoastră încărcat de lucru, ați ales Bucureștiul pentru rezidența din acest an. De ce această alegere?
Bucureștiul a fost locul meu de vis, dragoste la prima vedere încă de la prima vizită. Am știut clar că trebuie să mă întorc și că vreau să lucrez acolo cu această impresie în minte.
Cu ce intenție ați plecat la București și cât de mult s-a schimbat acest plan inițial pe parcursul celor trei săptămâni de rezidență?
Intenția a fost să las orașul să își lase singur aprenta. Mai întâi am văzut arhitectura, de la clădiri istorice la ansambluri de locuințe, structura orașului, interiorul său. Am fost fascinată de bisericile de aici, iar într-o zi am observat că unele dintre biserici aveau la intrare reprezentări destul de ciudate ale iadului. Ceea ce a urmat a fost o „trecere în revistă a iadurilor” pentru a vedea dacă sunt peste tot și cum diferă; nu toate bisericile aveau propriul lor iad. Reprezentarea iadului de la Biserica Sfântul Gheorghe Nou avea conturul cel mai clar, o parte din ea este, de asemenea, acoperită cu sticlă care reflectă mediul înconjurător, iar când am făcut fotografia, un tramvai a ieșit din iad în reflexie. În altă parte creșteau mușcate în el. În acel moment, spațiul galeriei Sandwich s-a desfășurat în fața ochilor mei.
În cele din urmă ați prezentat rezultatul muncii dumneavoastră la Sandwich Gallery și ați numit expoziția Hell is a Material. De ce această temă specială și cum vi s-a părut munca la Sandwich Gallery?
Sincer, nu mă așteptam să ajung la o temă religioasă. Pentru mine, biserica este purtătoare de artă și de aici s-a făcut legătura, ideea de a aduce în galerie esența artei din acest oraș. Când am început să lucrez, au început să se unească și alte fire, inspirație de la Josef Váchal sau de la maestrul din Taüll, unde am locuit. În cele din urmă, lucruri care se întâmplau chiar în galerie au ajuns pe perete, frescele colorate care mi-au servit drept fundal întâlnindu-se cu vagoanele de metrou pictate cu spray. Aspectul de a ajunge „pe partea cealaltă” fizic în timp ce lucrezi cu burghiul este deosebit de indicativ pentru iad. Faza amuzantă a broderiei la scară mare este brodarea propriu-zisă, adică cele câteva zile de mers în jurul obiectului brodat.
Puteți să ne spuneți pe scurt ce este important pentru dumneavoastră în activitatea artistică? Fie că este vorba de principiile sau metodele de lucru, fie de contextul și locul în care lucrați.
Mesajul și autenticitatea sunt întotdeauna superioare esteticului.
Care sunt cele mai puternice momente, impresii sau surse de inspirație pe care le luați înapoi la Brno din București? Sau, alternativ, este Bucureștiul un loc în care ați dori să vă întoarceți?
Stolurile de păsări în adâncurile Parcului Cișmigiu la miezul nopții? Luminate ca ziua, deci acele sute de păsări erau treze. O găleată cu o mătură în mijlocul fiecărui monument? Un bloc de locuințe cu patru portaluri neoromânești, așa o „priveliște obișnuită” în București. Bucureștiul este visul umed al arhitecților, tot ce le-ar fi frică să construiască în altă parte se află aici. Arhitectura de aici este genială, orice stradă ascunde bijuterii la care te poți uita cu gura căscată, și poate fi o clădire prefabricată sau o fabrică din perioada comunistă. Artiștii români contemporani sunt grozavi. La plecare, abia pornise autobuzul din stație și voiam să cobor. Întreaga colaborare și sprijinul tuturor celor de la Centrul Ceh și de la Sandwich Gallery, care mi-au permis să cos prin toate părțile, a fost fantastică și le datorez foarte mult. Am fost încântată de oferta galeriei de a crea și expune mai multe lucrări în spațiul lor. Bineînțeles că voi lua cu mine o cantitate imensă de material pentru lucrări viitoare și un album complet de desene.
Lucrările lui Maud Kotasová (n.1980) variază de la obiecte metalice brodate, cum ar fi camioane, pubele sau fișete la instalații-text site-specific în spațiul public. Broderia are rolul unui limbaj conceptual care cuprinde materiale colectate de artistă de-a lungul timpului, fragmente din istorii orale sau din propria sa experiență.
mai multe informații: www.maudkotasova.com
