Alecu Solomon este unul dintre cei mai importanți regizori de film documentar din România, încă din anii 1990. Arsenie – Viața de Apoi, cel mai recent film al său, pentru care a lucrat mai bine de 5 ani, este despre posteritatea lui Arsenie Boca și despre adevăratul cult format în jurul teologului. Filmul a avut recent premiera internațională la Festivalul de Film de la Karlovy Vary, așa că ne-am hotărât să îi adresăm regizorului câteva întrebări.
Mi se pare că Arsenie Boca este un punct de plecare spre întrebări contemporane cu bătaie mai lungă. De ce ai ales acest personaj și care au fost temele-cheie pe care le-ai urmărit?
Așa este; mi s-a părut că acest cult al lui Arsenie Boca este un fel de oglindă a schimbărilor sociale din partea noastră de lume. Reflectă dezamăgirea creată de brutala tranziție postcomunistă, reflectă lipsa tot mai mare de încredere în știință, manipularea politică a credinței și valul global de iraționalitate și gândire magică. Nu vorbim despre un fenomen local, ci despre unul global, dacă ne uităm la popularitatea ideilor conservatoare în America lui Trump sau la schimbarea similară de putere din Polonia, Turcia, Ungaria etc.
Ai lucrat, pentru documentar, cu un grup mic, dar divers de pelerini. Te-ai putut ține de un scenariu sau „plan" anume sau te-ai adaptat mai mult din mers, lăsând lucrurile să se desfășoare natural?
A fost important să găsim o metodă de lucru de la care să pornim în improvizație. Au fost câteva etape pe care le-am planificat: traseul propriu-zis, lectura documentelor legate de viața lui Arsenie, dezbaterile în grup pe marginea lor, reconstituirea unora dintre minunile menționate și, în final, spovedaniile pelerinilor. Așadar, am avut o colecție de documente pe care le-am selectat (documente scrise, dar și clipuri din mass-media). Am stabilit locațiile în care vom citi și dezbate textele, precum și locațiile în care vom filma dialogurile unu la unu (eu unul prefer termenul de „spovedanii”). Dezbaterile au fost total libere și excursia a fost filmată într-o manieră observațională. În afară de lecturi, nimic din ce spun pelerinii nu este scenarizat, bineînțeles.
Cât de ușor a fost pentru tine să ai un dialog constructiv cu protagoniștii tăi? Și tu ai fost, de fapt, unul dintre ei. A fost dificil de găsit un echilibru între discuția liberă și povestea pe care o aveai de spus, între a fi protagonist și a rămâne regizor?
Mi s-a părut important să fac parte din grup, pentru că filmul este unul performativ. Este un experiment care încearcă să arate cum fiecare dintre noi contribuie la construcția unei posterități fictive a lui Arsenie Boca. Mi s-a părut esențial să fiu perfect transparent în legătură cu cine sunt, cu poziția mea, cu istoria mea. La fel de important a fost să încerc să găsesc punți spre oameni diferiți și să funcționăm ca o mică celulă care să poată reflecta societatea în general. La fiecare pelerinaj în care am mers în timpul cercetării a existat un ghid. Acesta a fost rolul meu.
Tocmai te-ai întors de la Festivalul Internațional de Film de laKarlovy Vary, iar cu puțin timp înainte ai fost cu filmul la Cluj, la TIFF. Cât de diferite au fost reacțiile pe care le-ai primit la cele două proiecții?
Bineînțeles că publicul autohton este mult mai legat de cultul lui Arsenie Boca, pe când publicul străin știe mai puține despre România și despre personajul nostru principal.
La Karlovy Vary am avut două sesiuni de întrebări și răspunsuri și cred că oamenii au fost foarte curioși să afle mai multe despre subiect. Au privit filmul prin propria lentilă, au fost sensibili la aspectul conspiraționist, la modul în care mass-media manipulează faptele și construiește mituri, straturi care sunt de asemenea prezente în film. Am ales să realizez un film mai puțin informativ și să încerc mai degrabă să pun spectatorul în pielea credincioșilor. Să fie un film care te ia în pelerinaj și se joacă cu confuzia ta, care te contrariază pentru a te pune pe gânduri. Ceea ce, da, îl face mai greu de înțeles pentru publicul străin și cere mai mult efort din partea spectatorului. Dar este o alegere și m-am simțit obligat să vorbesc despre ceea ce trăim în partea noastră de lume.
Ce planuri ai în perioada următoare, pentru publicul românesc și pentru cel din străinătate?
Ne concentrăm acum pe lansarea filmului în cinematografele din România, care va avea loc pe 1 septembrie. Între timp mai așteptăm răspunsuri de la festivalurile străine la care ne-am înscris. În august filmul merge la Prizren, în Kosovo (la DokuFest), apoi la Iași (Serile Filmului Românesc), Sf. Gheorghe (Festivalul Anonimul), Râșnov și Eforie Colorat. În septembrie voi merge cu filmul în aproximativ 15 orașe din România. Cred că dialogul cu spectatorii este la fel de important ca și proiecția, este ca și cum aș continua dezbaterile pe care le-am avut cu pelerinii din film.
Alexandru Solomon
regizor, director de imagine, producător
Mai multe despre film și regizoraicișiaici.
